web analytics
Legea nr. 150/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare

În luna iulie 2016 preşedintele României a promulgat Legea privind obligativitatea supermarketurilor de a achiziţiona 51% din produse provenite din lanţurile scurte.

Principalele aspecte avute în vedere:
- legea prevede obligativitatea ca în hipermarketuri să existe 51% din produse provenite din ”lanţul scurt” de aprovizionare;
- comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare. Fac excepţie comercianţii care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei;
- prin excepţie, necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanţului scurt de aprovizionare, în urma consultării entităţilor din cadrul organizării comune de piaţă, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. Prevederile legii citate nu se aplică în ceea ce priveşte comercializarea fructelor exotice importate din alte ţări;
- legea defineşte lanțul scurt de aprovizionare – lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumator;
- termene de plată mai scurte: între 7 zile (pentru produsele proaspete) şi 30 de zile.

Această lege a dat naştere mai multor controverse care au existat la nivel internaţional şi naţional:
- mai multe organizaţii reprezentante ale marilor magazine susţin că legea încalcă legislaţia europeană cu privire la accesul liber al mărfurilor. Cu toate acestea, legea nu vorbeşte despre produse româneşti, ci despre produse provenite din lanţul scurt (de exemplu, ar putea fi achiziţionate produse din ţările învecinate României). Deşi legea nu vorbeşte explicit despre produse româneşti, aceasta a fost promovată de către politicienii români ca o formă de susţinere a agricultorilor români;
- există semne de întrebare cu privire la capacitatea producătorilor implicaţi în lanţul scurt de a asigura necesarul produselor pentru hipermarketuri. În România, există o infrastructură puţin dezvoltată la nivel local în ceea ce priveşte depozitarea produselor, prelucrarea acestora în centre locale/regionale de prelucrare, dar şi o slabă tradiţie în ceea ce priveşte asocierea producătorilor în asociaţii şi/sau cooperative de producători.
Dezbaterea publică nu este însă foarte dezvoltată în România cu privire la calităţile produselor din lanţul scurt. În mod obişnuit, produsele din lanţurile scurte sunt de o calitate superioară, dar este posibil ca acestea să nu îndeplinească standardele estetice, de rezistenţă, etc necesare comercializării în marile magazine.

Vă prezentăm mai jos două articole care pot facilita o mai bună înţelegere al impactului pe care îl poate avea această lege în ceea ce priveşte susţinerea producătorilor români, implicaţi în lanţul scurt:

http://www.resilience.org/stories/2016-07-18/the-eu-wants-to-block-romania-s-51-local-food-shift-who-cares

https://www.jacobinmag.com/2016/08/farmworkers-local-locavore-agriculture-exploitation/